Iartă-mă că te-am iubit prea mult
Și că nu pot să te mai uit
Că n-am putut să fiu ceva ce ai fi vrut
Că te-am iertat prea mult
Că am slăbit așa de când te-am cunoscut
Iartă-mă că am fost atât de bună
Și nu te-am durut
Eu, uite, nu te pot ierta
Că nu m-ai vrut și că m-ai judecat
Că despre tine am scris atât de mult
Două albume, mai puține n-am putut
Serios, am încercat să nu mai scriu
Dar dorul m-a durut
Și am scris crezând ca o sa treacă
Dar n-a mai trecut
Și te-aș fi vrut mai mult
Dar numai două toamne te-am avut
Și nici acelea nu m-au încălzit
Căci te-am pierdut de mult
Încă de la început
Când mi-ai cântat și te-am crezut
Tu nu ai fost vreodată al meu
Eu nu te-am avut, ci doar mi s-a părut
Eu nu te-am avut, ci doar mi s-a părut
Și acuma totul s-a futut
Că dorul meu degeaba strigă
Daca tu ești surd și glasul meu degeaba cântă
Dacă pentru tine-i mut
Și eu sunt doar o fetișcană din trecut
Care, ca proasta, te-a iubit mai mult
Decât ți-ai fi imaginat că ai fi meritat
Dar timpul este scurt
Și eu nu mai ascult bătăile inimii mele
Ce se rup către necunoscut
Și drumul meu spre viitor e atât de scurt
Pentru că tu nu mai ești casa mea demult
M-aș fi întors la tine acasă
Doamne, ce-aș fi vrut
Dar tu nu mai ești casa mea demult